Știința fericirii

Înțelepciunea sau știința fericirii 

        De ce unii oameni au tot timpul probleme în timp ce alții nu au niciodată? De ce unii oameni pot fi tot timpul veseli și fericiți în timp ce alții sunt tot timpul triști și morocănoși? Știu unii ceva ce nu stiu altii? 

            Esenta noastra, ca fiinta, este lumina, suntem copii al luminii, dar ca materie suntem lumina incatusata in matricea energetica materiala. Dupa aceasta experienta, care se numeste viata, ne intoarcem la sursa noastra, unde ne asezam pe treapta energetica cu care rezonam. Evolutia inseamna sa te ridici tu, ca spirit, pe o treapta energetica superioara. Asta inseamna sa poti sa controlezi materia, nu sa te controleze ea pe tine, sa fii tot timpul constient si pregatit ca timpul materiei e limitat si se poate incheia oricand. Ca materie, si ca materialist limitat de frecventa materiei, e foarte greu sa poti sa vezi altceva decat ai fost pregatit si programat.  

        Inteligenta e confiscata incepand de la gradinita, continuand cu scoala pana la facultate. Cand termini o facultate esti programat pentru tot restul vietii. Tot sistemul te invata CE sa gandesti, ceea ce vrea sistemul. Adevarata cunoastere e ferecata bine si ascunsa profanilor. Inainte de a fi stiinta, a fost stiinta oculta, astrologia, alchimia, filosofia, discipline ascunse acum celor nepregatiti, fiindca se refera la domenii inalte ale materiei subtile, la forte si energii superioare si legi guvernatoare ale altor lumi. 

        In antichitate, cei dotati cu inteligenta, se puneau sub conducerea unui mare preot, sfant in conduita lui si versat in cunostinte oculte si ale naturii. Acesta, timp de 20-30 de ani, ii povatuia pe discipoli, le descria si arata experimental tot ceea ce se refera la om si natura.

        Candva rasa umana a fost mult mai avansata decat suntem noi acum. Cunoasteau toate misterele universului, puteau transforma energia in materie si materia in energie si puteau calatori liberi in tot universul. 

        In tot acest timp discipolii erau tinuti in locuri retrase, in plina natura, feriti de influentele lumii, de gandurile ei josnice, de pornirile ei patimase. Somnul, alimentatia, baile si exercitiile fizice, antrenamentele mentale si rugaciunile, toate erau reprezentate si executate cu scrupulozitate. An de an, se dezvolta in ei vederea in lumea invizibila si auzul in lumea tacerii, a celor fara glas.

        Cand discipolul dobandea aceste doua instrumente de cercetare a naturii, dincolo de materia tangibila si analizabila, marele initiat sau preot, incepea sa-i descrie lumea fizica si lumea hiperfizica. Ii facea cunoscuta matematica, biologia, chimia si rand pe rand, tot ce inconjoara pe om. O data intrat în stapanirea lor, trecea la studiul fortelor si materiilor superfizice, a materiilor eteriforme, a energiilor invizibile ochilor fizici. Cand, dupa ani de zile, isi insusea intreg acest domeniu,trecea la cunoasterea originii si a creatiei universurilor, a vietii si a tuturor fiintelor.

        Din ziua cand a reusit sa-si infraneze simturile si dorintele, sa-si ordoneze gandurile, sa respinga influentele semenilor sai, el iesea in lume, devenind la randul sau un intelept. 

        In aceasta faza, initiatul poseda puteri deosebite, putea face ceea ce omul numeste „minuni”. El se ridica in aer, merge pe suprafata apei, sta in mijlocul flacarilor, se face invizibil, vindeca boli si facea o serie nesfarsita de fapte, pentru ca stie sa manuiasca toate materiile, cunoaste secretul legilor ce le guverneaza, realizand, asemenea unui mic creator, orice dorea. Un asemenea om era privit, cum ar fi privit si azi, ca un supraom, respectat de toti. De la acesti initiati si intelepti au ramas pana in zilele de azi ceea ce se mai cunoaste, ca traditie, despre lumea superfizica.

        Rezolvarea problemelor civilizatiei actuale este intoarcerea spre valorile uitate sau pierdute ale omenirii, intoarcerea la INTELEPCIUNEA mosilor si stramosilor nostrii, intoarcerea la noi, la esenta noastra ca fiinta, intoarcerea la NATURA.

Inteligenta si intelepciune, candva egale, au ajuns acum dezechilibrate total. 

Inteligenţă e raţiunea, gândirea, care dacă găseşte o grămadă de nisip se apucă să numere boabele, dacă vede o femeie o compară cu alta, e orgolioasă, invidioasă, ranchiunoasă şi nu există altă soluţie decât a ei. Începe să se manifeste după vârsta de 4-5 ani la copii. Inteligența sau mintea desparte, divizează, fragmentează. Inteligența are probleme tot timpul și le rezolvă.

Înţelepciunea e intuiţia, inima care îţi spune să faci un lucru fără să găseşti explicaţia logică la el, e iubirea. Îţi place o femeie şi simţi că e de tine fără să găseşti explicaţia logică, explicaţie pe care nici nu ar trebui să o cauţi că tot căutând-o, comparând-o cu alta, o deparţi de inima ta. Înțelepciunea sau inima unește. Simplificat inteligența este gândirea, iar înțelepciunea este iubirea. Înțelepciunea nu are probleme, ea se bucură de orice îi iese în cale, trăiește efectiv fiecare clipă. Înțelepciunea îți arată orașul, inteligența găsește strada. 

Pentru ca lucrurile să funcționeze bine inteligența și înțelepciunea trebuie să fie tot timpul într-un echilibru dinamic. Acest echilibru trebuie realizat în primul rând în noi, să echilibrezi mintea cu inima, ce știi cu ce simți, să treci simțurile prin filtrul gândirii, și mai departe în familie știința ta cu simțirea femeii, și mai departe în întreaga societate. 

Echilibrul ăsta e rupt în primul rând în noi fiindcă ne lăsăm conduși numai de minte, neglijând inima. Și dau un exemplu: dacă vecinul și-a cumpărat o mașină deja mintea are o problemă, începe să făcă scenarii cum să aibă și ea o mașină și rezolvă treaba până la urmă, nu contează cum, cu împrumut din bancă, sau alte manevre. Dar odată cu achiziționarea mașinii problemele nu dispar. Dacă în schimb întrebai inima îți spunea că nu ai nevoie de mașină. Mintea încearcă tot timpul să-și satisfacă orgoliul nemăsurat să câștige cât mai mult, să cumpere totul. Inima, în schimb, e mulțumită să-i acorzi puțină atenție. Nu o împaci cu ceea ce aduni în viața asta, ci cu ceea ce oferi, cu ce dai.

Omul se gaseste la intersectia a doua lumi, macrocosmosul si microcosmosul, exteriorul si interiorul nostru. Exteriorul il percepem cu cele cinci simturi, interiorul nu-l percepem dar stim ca e acolo. Exteriorul l-am prospectat, mai mult sau mai putin fiecare, si mai mult sau mai putin fiecare ne-am facut o idee asupra realitatii exterioare. Il judeca mintea, ratiunea, inteligenta. 

Interiorul in schimb stim si credem ca exista dar nu-l putem percepe cu simturile, e o lume total diferita care nu se supune regulilor cunoscute ale realitatii obiective. Din acest motiv, din lipsa de date masurabile, ratiunea e depasita de situatie. Pentru ratiune ceea ce nu poate masura nu exista. Explorarea acestei lumi nu mai e posibila cu mintea, cu ratiunea, ci numai in lipsa mintii, prin experimente pe tine insuti, prin abandonarea a tot ce inseamna exterior, prin golirea mintii de orice gand, prin oprirea mintii sa mai judece. Asta e intelepciunea. 

Pentru un intelept nu mai exista secrete ale vietii, sortii sau mortii fiindca stie cine si ce e de fapt, bucurandu-se de fiecare clipa din viata asta, ei neavand nici o problema. Se pot recunoaste dintr-o privire, dupa bucurie si fericirea pe care o emana, dupa privirea blanda, limpede si clara. Inteligentul rezolva problemele, inteleptul nu le are!

Studiile de genetica ne arata ca avem 2 tipuri de ADN in corpul nostru, ADN-ul nuclear si ADN-ul mitocondrial. Oamenii de stinta au observat ca ADN-ul mitocondrial se transmite doar de la mama la copil, fara a fi modificat, in timp ce ADN-ul nuclear se transmite jumatate de la mama jumatate de la tata.

 Fizica clasica ne spune clar de cateva sute de ani, ca exista o “lume reala”, independenta de noi, pe care o putem “decupa”, izola si supune interogatoriului, careia sa-i gasim matematica. 

Pe la inceputul sec XX se recunoaste faptul ca geometria este o constructie a intelectului, o proiectie a realitatii. Numai dupa acceptarea acestui fapt mentalul devine liber sa modifice notiunile de timp si spatiu cu care s-a operat atata vreme, sa evalueze toate posibilitatile de definire a acestor notiuni si sa selecteze acea formulare care este in acord cu observatia. 

Principiul relativitatii este satisfacut numai daca toate coordonatele spatiale si temporale sunt relative!

Postulatul realismului in teoria cuantica implica faptul ca marimile fizice nu au valori pana cand nu sunt masurate si deci, observatorul trebuie sa fie intrinsec legat de fizica pe care o observa, el devenind participant. Cu cat patrundem mai adanc in lumea submicroscopica cu atat lumea este un sistem de componente inseparabile, in continua interactie si miscare, observatorul facand parte integranta din acest sistem.

Aspectul dinamic al materiei apare in teoria cuantica drept consecinta a naturii ondulatorii a particulelor subatomice, iar in teoria relativitatii este si mai pregnant, caci unificarea spatiului si a timpului implica imposibilitatea separarii materiei de propria sa activitate. Atomii sunt compusi din particule, dar aceste particule nu sunt constituite din vreo substanta; exista numai entitati dinamice care se transforma unele in altele fara incetare - un dans continuu al energiei. Particulele subatomice nu sunt active doar in sensul ca se deplaseaza cu viteze foarte mari; ele insele sunt procese!

Dupa cum spunea Einstein, putem considera ca materia e constituita din regiuni ale spatiului in care campul este foarte intens. In noua fizica nu este loc si pentru camp si pentru materie, caci campul ramane unica realitate. Herman Weyl scria: conform teoriei campului, o particula materiala cum ar fi electronul este o mica regiune a campului electric in care intensitatea campului atinge valori enorme, indicand faptul ca o cantitate mare de energie este concentrata intr-un spatiu foarte restrans. Un asemenea nod de energie, care nu este delimitat clar de restul campului, se propaga prin spatiul vid asa cum un val traverseaza suprafata unui lac; nu exista substanta din care sa se constituie electronul. 

Fizica moderna imparte lumea nu in grupe diferite de obiecte, ci in grupe diferite de corelatii. Lumea ne apare astfel ca o retea complicata de evenimente, in care conexiuni de diferite tipuri alterneaza, se suprapun, sau se combina si determina astfel aspectul intregului. Structurile si fenomenele pe care le observam in natura nu sunt nimic altceva decat creatii ale mentalului nostru inclinat spre evaluare si clasificare.

Desi fizica este numita stiinta "exacta" aceasta contine inca multe lucruri pentru care nu exista teorii explicative sau exista teorii dar acestea sunt controversate. Cred ca a venit timpul ca un numar cat mai mare de oameni sa afle aceste lucruri deoarece consider ca acest fapt are multiple consecinte importante. Dintre acestea, poate cea mai importanta este scaderea rezistentei noastre la nou prin constientizarea incertitudinilor. Desigur, nu e neaparat placut sa iesim din zona confortabila a lucrurilor (considerate) deja "cunoscute", dar pana la urma asta e foarte util deoarece confortul nu a dus niciodata si nu poate duce la progres. 

Suntem obisnuiti ca un fenomen care are loc intr-un anume punct din timp si spatiu sa fie influentat doar de elementele din apropiere. Insa teorema lui Bell afirma contrariul: nu localizarea, ci non-localizarea este la nivel cuantic principiul de baza. Este posibil ca non-localizarea sa fie aplicabila nu doar nivelelor subatomice, ci si universului ca tot, fapt care ar avea consecinte cel putin bizare: ceea ce se petrece  aici si acum poate fi influentat de un eveniment care are loc intr-o cu totul alta zona din univers, si foarte probabil, si in alt timp, fie el trecut sau viitor. 

Ceea ce reprezinta un argument imbatabil atat pentru existenta dimensiunii informatiei, cat si pentru cea a complexitatii. Interconectarea universala se face pe seama principiilor existente in fondul informational care prin insasi natura sa nu este localizat; informatia se afla in afara continuumului spatio-temporal, si pretudindeni in interiorul sau, insa nu este captiva in cele patru dimensiuni, ci este fluidul care “curge” prin si din orice. Informatia se afla poate intr-o restructurare perpetua, datorita fortei entropice care tinde sa destabilizeze sistemul, sa scada cantitatea de energie disponibila pentru continuarea transformarii.

Traim intr-un univers al variatiei si al miscarii la nivelurile cele mai profunde. 

Cosmosul nu este nicidecum static, nici macar spatiul, exponentul stabilitatii de pana acum nu este stabil, se creeaza continuu. Pe masura ce se ajunge la ordine de marime din ce in ce mai mici, spatiul isi pierde uniformitatea si devine din ce in ce mai distorsionat si “amestecat” cu timpul, formand un continuum spatio-temporal … spatiul devenind timpul in potential, iar timpul spatiul in dinamica. Acele fluctuatii iau nastere in urma transferului spontan de energie dintr-o zona in alta, consecinta a unei neuniformitati initiale, unele zone sunt mai sarace in energie si o extrag pentru echilibrare de la altele, insa au inertie, extractia energiei se face peste necesar, lasand in urma o zona de energie negativa, iar procesul continua. Energia “zero” nu inseamna ca nu este energie deloc, inseamna o insumare a energiei regionale “+” cu "-". Deci exista o forta potentiala a schimbarii, a dezechilibrului pe care se fundamenteaza stabilitatea, fiecare miscare avand potentialul sau, si fiecare potential avand dinamica sa. 

Exista o forta care destabilizeaza si initiaza totul de la nivel minim, la nivelul lungimii planck … universul este in continua schimbare cu de la sine putere, prin potentialitatea rezultata din sinergia elementului destabilizator – entropia, cu fondul de echilibrare – informatia prin mecanismul furnizat de complexitate.

Nu exista fapte obiective pentru ca observatorul este insasi sursa realitatii, cu alte cuvinte realitatea, ca si frumusetea, este in ochii privitorului, aproape fiecare realitate pe care o "stim" in fiecare secunda nu este altceva decat o urma pastrata in memorie. Fiecare cuvant pe care il folosim poarta o incarcatura de experiente ale generatiilor de barbati, femei, familii, triburi si natii, ingloband adesea intuitiile lor, judecatile lor de valoare, ignoranta si credintele lor religioase. 

Nu ne afecteaza atat de mult ceea ce gandesc sau fac cei din jurul nostru cum ne afecteaza ce gandim sau facem noi insine. Cel care se enerveaza cand cineva indrazneste sa aiba o parere diferita de a sa da dovada de imaturitate psihica. Nu trebuie sa cautam sa-i schimbam pe ceilalti din jur, ci numai pe noi insine.Realitatea care ne inconjoara e mult mai vasta decat o putem noi cuprinde, noi am facut fizica dupa noi, dupa capacitatea noastra de perceptie, spatiul l-am facut in trei dimensiuni, fiindca atat percepem, iar timpul l-am oprit, impreuna cu lumina si ne-am inchis incet in “universul” nostru. 

O fiinta umana este parte a unui intreg, numit de noi Univers, o parte limitata in timp si spatiu. Omul se experimenteaza pe sine, gandurile si sentimentele sale, ca pe ceva separat de rest, un fel de iluzie optica a propriei sale constiinte. Aceasta iluzie e ca un fel de inchisoare pentru noi, restrictionandu-ne dorintele personale si limitandu-ne afectiunea la doar cateva persoane apropiate noua.

Rationamentul se bazeaza pe comparatie, confruntare, pe lupta conceptelor antitetice, pe procesul de alegere conceptuala etc., transforma mintea intr-un camp de lupta. O minte impartita in luptele rationamentelor, in luptele antitetice ale conceptelor fractioneaza intelegerea, opreste timpul, rupe harta din teritoriu, vede staticul nu dinamicul, traieste in trecut. Cand mintea nu poate servi de instrument intimului din noi atunci serveste instinctelor animalice, transformand omul intr-o fiinta oarba, neindemanatica, intr-un sclav al pasiunilor si perceptiilor senzoriale din lumea exterioara. 

Inteligenta are perceptia lumii obiective, a materiei, pe care o percepem cu ajutorul celor cinci simturi. Ea nu recunoaste alta realitate decat realitatea ei, mintea vede doar ce crede ea ca e adevarat, refuzand sa vada si alte lumi. Realitatea pe care oamenii si-o creaza cu mintea obiectiva, le obtureaza sansa de a percepe si alte realitati. Ei vad ceea ce cred ca este real, chiar daca asta nu e realitatea in sine. Se spune chiar ca oamenii nu vad lumea asa cum este ea, ci asa cum sunt ei. 

Oamenii cei mai neindemanatici si pasionali sunt tocmai marii rationalisti intelectuali, care au mintea plina in totalitate de teorii si iar teorii si sufera ingrozitor neputand realiza nimic din ceea ce au citit, fiind in totalitate sclavi ai simturilor externe. Intelectualul, din lipsa unui punct sau a unei virgule, pierde sensul frazei. Inteleptul stie sa citeasca acolo unde nu gaseste scris si sa asculte acolo unde nimeni nu vorbeste, stie sa citeasca intre cuvinte si sa asculte tacerea.

Un intelept nu este acela care elimina raul, ci acela care stie sa mentina un echilibru dinamic intre bine si rau, sa vada ordinea in haos, sacrul in profan, linistea tacerii dincolo de zgomotul cuvintelor. 

“Fiecare dintre noi este un mic haos. In drumul spre perfectiune, urmam o spirala ascendenta continua a ordinii; apoi, prin haos, ajungem iarasi la un nivel superior al ordinii, si iarasi, prin haos sau boala, atingem niveluri si mai inalte. Cu totii trecem prin asa ceva, indiferent daca suntem sau nu constienti de acest lucru. Fiecare nou nivel al ordinii este un nou nivel de sanatate. Acest nou nivel al ordinii se poate manifesta ca sanatate fizica, emotionala, mentala, spirituala sau sociala. 

Haosul devine un proces perturbator, doar atunci cand ne blocam si nu razbatem pana la un nivel superior.  Boala, moartea, furtuna, seceta, cutremurul, invazia inamicilor sant receptate ca ipostaze ale haosului, care disturba ordinea cosmica. Universul (sau orice microunivers: corpul, casa, satul etc.) este vazut ca fiind intr-un echilibru labil, oscilind mereu intre starea de haos si cea de cosmos. Buna parte dintre legende, colinde, balade, descantece, ceremonii, ritualuri sau gesturi magice au ca ultim scop mentinerea sau restabilirea „randuielii lumii”. (Mircea Eliade) 

Inteligenta ne invata sa separam, sa divizam, sa rupem partea din intreg, sa fragmentam totul ca sa putem compara, analiza si judeca. Sa rupem harta din teritoriu, poza din film. 

Intelepciunea ne spune ca totul e UNUL, inseparabil, ca toti si toate suntem acelasi lucru pe care nu le putem rupe de Sursa sa. Toti am fost creati din Lumina Pura, entitati identice cu Sursa, toti avand sansa de a ne alege Calea. Calea ne-a fost indicata, “Eu sunt Lumina …”, este Lumina prin care ne putem purifica, ne putem curata de “intuneric”, ne putem apropia de Lumina Pura, de Sursa noastra, prin care sa gasim Adevarul unde sa ne traim Viata. Viata vesnica! 

Nu esti ceva pamantean ci fiu al Infinitei Lumini Cosmice. Soare al Maretului Soare, dobandind intelepciune vei constientiza legatura ta cu Lumina, din mijlocul intunericului te vei ridica, vei fi una cu Lumina si cu stelele. Urmeaza intotdeauna calea intelepciunii, doar asa te poti ridica! Asta inseamna sa te gasesti pe Tine in Universul asta, sa constientizezi faptul ca TU esti Sursa, tu esti UNU, si barbat si femeie, mama si tata, frate, sora, bunic, bunica, tot si toate in acelasi loc si in acelasi timp, AICI SI ACUM, fiind separati vremelnic de sursa si tot vremelnic fiind chiriasii unui corp manifestat ca barbat sau femeie. Dat fiind ca trupul este rezultatul activitatii fiintei mentale (adica a corpului spiritual si a corpului mental) si ca spiritul nu este nici masculin, nici feminin, ci ambele deodata, trupul si spiritul nu fac decat UNA. 

Cand Omul a atins stadiul de separare completa de Fortele Creatoare, in spiritul sau, atunci trupul, asa cum il cunoastem astazi, a devenit o realitate concreta pe plan material. "Conceptia neprihanita" este posibila cand fizicul si mentalul vibreaza total la unison cu spiritul: acesta poate reactiona rapid asupra mecanismelor carnii. 

Tu esti prezent in tot Universul acum si tot Universul e in Tine, avand Gandirea si Iubirea date de Sursa si Vointa, sau liberul arbitru al tau. Daca Universul vede ca esti interesat de Lumina si de abundenta el se va re-orienta pentru a-ti oferi aceasta imagine a propriei tale chemari. Tu esti co-creatorul tau prin alegerea gandurilor pe care le intretii in permanenta, ganduri care devin pana la urma faptele tale, viata ta. 

Fiecare boala pe care o duci nu e nimic altceva decat un pacat, nu neaparat momentan in maniera in care noi socotim timpul, ci ca un fragment al unei experiente globale, cosmice, experiente care cuprinde mai multe intrari si iesiri din si in existenta pe care o cunoastem. Iar pacatul nu este nimic altceva decat intoarcerea impotriva Adevarului, impotriva Luminii. Corpul fizic, cel mental si cel spiritual ar trebui sa fie UNUL, originea tuturor bolilor fiind in “cap”. Nici o vindecare nu se poate face fara efortul vindecatorului de a se bransa pe Fortele Creatoare Cosmice, altfel spus,  dorinta de a fi vindecat deschide calea unei schimbari spirituale, mentale si fizice. Caci noi santem zei decazuti, pe cale de a ne recuceri treptat puterile divine.

Asta e INTELEPCIUNEA, sa STII ce CREZI! Sa devii constient, in calitate de energie limitata, de infinit, sa-ti acordezi firea (spiritual, mental si fizic) dupa legile Naturii, care sunt iubire, scop precis, credinta, speranta, mila, exprimand aceste legi in legaturile cu cei pe care-i vei intalni zilnic pe drumul tau.

Nu-i niciodată prea tîrziu să-ţi repari drumul, căci viaţa este veşnică şi dacă tu eşti azi ceea ce eşti, eşti datorită a ceea ce ai fost în decursul anilor, eşti co-creator cu Creatorul Tău, LUMINA din LUMINA. Pe măsură ce sufletele progresează către lumină, ele se încarnează în personalităţi mai complexe şi mai luminoase. Talentele, aptitudinile lor dezvoltate din viaţă în viaţă exprimă din ce în ce mai mult din entitatea globală şi într-un mod mai armonios. Cînd un individ se împotmoleşte în mecanismele materiei, aptitudinile sale intelectuale, artistice, fizice, parapsihologice etc. se atrofiază şi individul apare ca o personalitate foarte frustă.

"Nu trebuie sa ne inchidem mintile in fata altor posibilitati, ci trebuie sa pastram vie in minte extrema vastitate a domeniului pentru care actuala viziune nu este decat o aproximare. Exista o realitate mult mai vasta decat cea care ne este prezentata si cea pe care o percepem cu simturile cu toate prelungirile lor." (Roger Penrose). 

Totul este vibratie, totul se misca, nimic nu sta, este un fapt pe care stiinta moderna il accepta si pe care orice noua descoperire stiintifica tinde sa-l verifice.  Pornind de la acel TOT care este SURSA, sau campul cuantic, Dumnezeu, energia punctului zero, sau cum vreti sa-i ziceti, si pana la formele cele mai grosiere ale materiei, totul vibreaza; cu cat este mai intensa vibratia, cu atat este mai aproape SURSA, unde vibratia este atat de intensa si atat de infinit de rapida incat, practic, SURSA este in repaos, la fel ca o roata care se invarte atat de repede incat pare ca sta pe loc. In cealalta extremitate a scarii se afla formele grosolane ale materiei, ale caror vibratii sunt atat de lente incat parca nici nu ar exista. 

A fi “pe aceeasi lungime de unda” inseamna sa intri in rezonanta cu acea vibratie, noi, ca oameni fiind singurele fiinte din Univers care ne putem modifica aceasta vibratie prin alegerea gandurilor. Ca sa stii cum gandeste Dumnezeu trebuie sa-ti maresti viteza gandului la viteza lui, la vibratia Luminii pure, nu sa incerci sa-l cobori pe el la viteza ta. Majoritatea geniilor spun ca inspiratia le vine de undeva de dincolo de ei.  

Hristos nu poate fi cucerit cu doua cruci si trei matanii. Singura rugaciune, meditatia si contemplatia pot aduce pe om in starea de a primi har – duh sfant! Ritualul poate fi periculos atunci cand cand omul crede orbeste ca ritualul exterior este totul. Totul este ritualul interior, adevarata liturghie este liturghia launtrica, in care mintea este preotul iar inima altarul. Dumnezeu e drept, atotputernic, dar nu iarta! Nu exista iertare, ci “curatire de pacat”.

Din pacate chiar preotii au uitat ca LUMINA lui Hristos se dobandeste prin retragere si intens efort de introspective si din moment ce Hristos s-a jertfit pentru ei nu le ramane altceva de facut decat sa posteasca si sa se impartaseasca cu regulalitate si totul s-a aranjat. Sunt orbi, surzi si lenesi! Ei au introdus intentionat in rugaciunea ‘tatal nostru’ “Si ne iarta noua gresalele noastre … “. Si multe altele … 

“Intunericul va acopera ochii, iar urechile voastre sunt acoperite de surzenie. Pentru ca va spun, nu va este de nici un folos sa meditati asupra scripturilor moarte daca prin faptele voastre il negati pe cel ce v-a dat scripturile.” 

"De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? … Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Mt 7, 1-5)?

Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE!

Un concept din psihologia cuantica este cel de “stare de flux”, fluxul reprezentand legatura fiecaruia dintre noi cu campul cuantic care curge si ofera informatii la nesfarsit, “sursa inspiratiei”. Aceasta sursa ne sta tuturor la dispozitie, dar pentru a ne putea racorda la ea trebuie sa ne lasam dusi de flux. Rezultatele cercetarilor din ultimii ani asociaza aceasta stare de flux cu un punct de apogeu al creativitatii, starea in care gandurile si emotiile care ne invadeaza in mod obisnuit dispar instantaneu, in locul lor ramanand concentrarea. Este starea cand te abandonezi total activitatii desfasurate, momentului “aici si acum”, o stare de euforie in care lucrurile vin spre noi in mod firesc. 

Starea de flux indeparteaza toate barierele cotidiene, permitandu-ne sa percepem conexiunile dintre totalitatea informatiei si experienta, conectand toate informatiile, cunostintele iar intuitia apare firesc. 

Majoritatea oamenilor de stiinta recunosc ca ideile le vin de undeva de dincolo de ei.   

"Cuvintele si limbajul, scrise sau vorbite, nu par sa joace nici cel mai mic rol in mecanismul gandirii mele. Entitatile psihice care servesc ca elemente ale gandirii sunt anumite semne ori imagini mai mult sau mai putin clare, care pot "dupa bunul lor plac” sa fie reproduse si combinate”. (Albert Einstein)

Poincare in timp ce se afla intr-o expeditie geologica, o idee stralucita ii vine in minte, idee care va rezolva impasul in care se gasea privind definirea functiilor fuchsiene, ramasa pana atunci fara raspuns. Marturia lui este ca odata cu ideea in sine primeste deopotriva si "certitudinea adevarului”. Reintors acasa, verificarea nu face decat sa confirme ca intuitia fusese in intregime corecta.

Paul Dirac vorbeste la randul sau despre descoperirile pe care le-a avut, facand distinctia intre "succesul meritat” al scrierii lui definitive privind fundamentele matematice ale teoriei cuantice si "succesul mai curand nemeritat” al mai multora dintre descoperirile sale, "venite de nicaieri”. 

James Clerck Maxwell afirma chiar o prezenta interioara eu-lui sau care depasea realitatea strict personala: "ceea ce a fost facut prin ce numesc eu eu-insumi a fost implinit de fapt, simt asta, prin ceva mai mare decat propria mea persoana, prezent in interiorul meu”.

Descoperirile interioare pot implica imagini, cuvinte, dar si lipsa lor. Iata de pilda cazul unuia dintre fondatorii teoriei moderne a ecuatiilor cu derivate partiale, Jacques Hadamard, care vorbeste despre caracterul cu totul special al starii dintre somn si trezire, moment in care primeste solutii neasteptate la probleme indelung gandite. El da marturie despre absenta cuvintelor si chiar a simbolurilor in timpul momentelor de creatie stiintifica: "Insist asupra absentei totale a cuvintelor din spiritul meu cand gandesc realmente [...]. Aceasta comportare o am atat fata de cuvinte, cat si fata de semnele algebrice. Le folosesc, atunci cand fac calcule usoare; dar, de fiecare data cand problema pare mai grea, ele devin un bagaj prea stanjenitor pentru mine: atunci folosesc reprezentarile concrete, dar de o natura cu totul diferita”.

Activitatea constienta a creierului uman este undeva intre 5-10%, iar cu logica procesam un procent extrem de mic din „oceanul” de informatie in care suntem scufundati,  o poza din trecut, filmul creatiei derulandu-se, pentru noi, in intuneric.

Inteligenta sau ratiunea, desparte lucrurile ca sa le poata incadra intr-un sistem logic, le rupe de intreg, opreste timpul, face poza si incepe socoata. Pentru ea nu exista alta realitate decat cea pe care o percepe cu cele cinci simturi, impreuna cu prelungirile lor. Este legata de tot ce inseamna materie. Dar, “urechea te minte si ochiul te-nseala”, adevarul ratiunii e doar un adevar relativ pentru fiecare observator. Asta incerc eu sa tot explic ca noi suntem extrem de limitati in a percepe lumea asta si a o intelege doar cu ratiunea. Si asta trebuie sa vedem si sa ne calcam pe orgoliu sa recunoastem aceasta limitare, fiindca suntem limitati exact din cauza acestei ratiuni care nu recunoaste altceva pe langa ea. 

Intelepciunea sau iubirea, uneste lucrurile, le aduna spre originea, spre esenta lor. Daca ratiunea iti spune ca ai vazut o floare de culoare rosie, de o anumita forma si culoare, intelepciunea merge mai departe si-ti creaza un sentiment de admiratie fata de acea floare, un sentiment curat care nu mai poate fi incadrat in nici o logica. Simti pur si simplu o traire launtrica de neexplicat. Daca incerci sa-i intelegi misterul, culoarea, forma, mirosul, poti rezona cu acea floare intr-o stare contemplativa, dincolo de materia acestei lumi, pur si simplu te identifici prin acea floare cu intreaga creatie. E greu si de explicat si e greu si pentru logica de inteles. Dar acest lucru il poate experimenta oricine. 

Parerea mea este ca inteligenta si intelepciunea, candva, au fost “UNA”, iar mult timp dupa aceea cele doua au fost egale. Si pana mai rezolvam din mistere v-as ruga sa fiti mai moderati in afirmatii de gen “salbatici in grote”, fiindca dovezile duc mai mult spre involutie decat spre evolutie. Daca ne uitam la “Ganditorul de la Hamangia”, statuie din anii 4000 - 5000 i.e.n, nu cred ca se gandea cum sa plateasca ratele la banca, vorba lui Virgil, ci gandul lui cred ca era in alta parte. Corelat cu alte lucruri, cu statuile oamenilor antichitatii, inclusiv cu statuile dacilor, ma duce cu gandul la o concluzie care dupa mine explica multe: “ganditorul” gandea cu inima! Cam greu de inteles, fiindca e greu si de explicat. 

Sa incerc totusi. Alegi sa faci un anumit lucru, de exemplu o casa. Ratiunea iti spune sa o faci mai mare si mai smechera decat a vecinului. Ratiunea rezolva orice problema, inclusiv problema banilor, nu conteaza riscul sau consecintele. In schimb, daca “cobori minte in inima”, sa-ti intrebi inima daca are nevoie de asa ceva, iti va spune ca ea se multumeste cu o casuta mai mica, dar care sa fie un spatiu de iubire, fara nici un nelcosag. Un spatiu in care sa te regasesti pe tine insuti, fiindca aici suntem pierduti, noi de NOI.  

De aceea se spune ca inteligenta rezolva problemele, dar intelepciunea nu le are. Inteligenta rezolva problemele dar nu vede ca creaza altele, nici nu o intereseaza, intelepciunea spune ca nu se aduna pe lumea asta ce aduni ca materie, ci ceea ce dai, ceea ce oferi din inima si pentru INIMA. Nimeni nu duce cu el nimic din ceea ce aduna in aceasta viata … patru scanduri si un cui …

Inteligenta te invata ce sa gandesti, intelepciunea te invata cum sa gandesti. Cu inteligenta te nasti si o poti imbunatati prin studiu, citit, schimb de idei si iti arata ce sa faci. Intelepciunea e o capacitate superioara de intelegere si judecare a lucrurilor si iti arata cum sa faci. Cu inteligenta traiesti bine, cu intelepciunea traiesti frumos, inteligenta te ajuta in temporalitate, intelepciunea te ajuta in … eternitate. Inteligenta este intotdeauna in slujba dorintelor, intelepciunea  este intotdeauna stapana dorintelor, punand sub semnul intrebarii orice demers al inteligentei. 

Inteligenta este forta care supune materia, intelepciunea este puterea care supune energia. Toate fortele armate ale lumii, ale tuturor regilor si imparatilor din toate timpurile, nu egaleaza puterea lui Isus care se manifesta si dupa 2000 de ani. Cam asta e diferenta dintre inteligenta si intelepciune. 

Este intelept din partea noastra sa avem?:

- Tot mai multe specializari si tot mai putin specialisti;

- Tot mai multe legi si tot mai multa coruptie;

- Tot mai multe sisteme de comunicatii si tot mai putina comunicare;

- Tot mai multa sexualitate in media si tot mai putina dragoste;

- Tot mai multi oameni si tot mai putina omenie;

- Tot mai multe banci si tot mai putin bani;

- Tot mai multe biserici si tot mai putina credinta;

- Tot mai multa libertate si tot mai putina demnitate;

- Tot mai multa inteligenta si tot mai putina intelepciune;

Cand vorbim de inteligenta si intelepciune nu putem sa nu vorbim de informatia pe care o primim si o transmitem mai departe. Informatia pe care o receptionam si o transmitem, constient, cu mintile noastre, cu ratiunea, cum am vazut e doar o mica parte din informatia care ne inconjoara. Ca gandurile noastre sunt vietile noastre ne spune filozofia de mii de ani, iar in ultimul timp ne spune si psihologia, biologia si … fizica cuantica.

Gandurile, intentiile, emotiile noastre, interconectate prin campul producerii unui anumit eveniment se sincronizeaza si actioneaza coerent la scara planetara, determinand fluctuatii dinamice, influentand instantaneu realitatea fizica, in insasi existenta spatiu-timp. 

Inima este cel mai puternic generator de energie electromagnetica din corpul uman, producand cel mai mare camp electromagnetic ritmic dintre toate organele corpului. Campul electric al inimii este de aproximativ 60 de ori mai mare decat cel generat creier. Mai mult decat atat, campul magnetic produs de inima este de 5.000 de ori mai mare in intensitate fata de campul produs de creier, si poate fi detectat la cativa metri in afara corpului, in toate directiile, ne spune Institutul de Matematica a Inimii Boulder Creek, California, USA. 

Noi transmitem informatii nu doar prin intermediul creierului si al inimii, ci si prin intermediul ADN-ului nostru. Tot prin el, putem sa si receptionam informatia pe care apoi o inmagazinam. 95% din ADN nostru este folosit in procesul de comunicare cu ceilalti.
Nu suntem altceva decat energie pura care poseda informatie si care e integrata perfect in acest sistem macrocosmic, ne asigura oamenii de stiinta.

Suntem pregatiti sa acceptam ca “adevarul” stiintei este pastrat cu “sfintenie” de catre biserica?

“Suntem pregatiti sa acceptam consecintele faptului ca am fost creati prin inginerie genetica in urma cu 230.000 ani si sa vedem ca aici e vorba de sclavie? Ce fel de informatie a fost inserata in genele noastre? 

Suntem toti fiinte divine, iar alegerile noastre sunt respectate. Dar sa ne amintim ca, in virtutea legii cauzei si a efectului, tot ce „alegem” se intoarce la noi, sa ne bantuie ori sa ne umple de recunostinta si bucurie.” (Miceal Ledwith)

Intelepciunea nu este altceva decat stiinta fericirii.(Diderot)

Un om inteligent poate ajunge si intelept daca constientizeaza faptul ca pe langa inteligenta mai are ceva, mai are o inima. Un robot nu va ajunge niciodata intelept, toate calculatoarele din lume cu toata inteligenta artificiala nu au “bunul simt al unei rame”, de exemplu. Ca sa fii intelept trebuie sa fii si inteligent, dar daca esti inteligent nu-i obligatoriu sa fii si intelept. 

Intelepciunea este inteligenta plus compasiune, mila, armonie cu binele moral, intr-un cuvant iubire. Intelepciunea trebuie sa cuprinda inteligenta deoarece in situatii deosebite “inteleptul’ se poate confrunta cu o “dilema morala”, aceea care presupune alegerea “raului cel mai mic” dintre doua rele, pe care le diferentiaza cu compasiunea. 

"Poti spune daca un om este inteligent in functie de raspunsurile pe care le da. Poti spune daca un om este intelept in functie de intrebarile lui." (Naguib Mahfouz)

La nivelul cuantic al materiei noi nu suntem doar simpli spectatori, ci avem un rol activ de participant, suntem creatorii si distrugatorii propriului univers. La nivel neurofiziologic orice informatie noua isi construieste o retea neuronala proprie, cu noi sinapse si neuromediatori, utilizarea acestor retele neuronale in timp suficient, prin repetitie, va determina o memorare de lunga durata la nivel de hipocamp, sediul memoriei noastre de lunga durata, inclusiv de achizitie de noi neuroni, exercitand in acest mod un efect de natura morfogenetica. Avem elementele necesare pentru intelegerea capacitatii de modelare prin vointa, a propriei noastre fiziologii si in anumite limite chiar a propriei noastre morfologii.

Fiinta umana este circumscrisa in limita a doi poli – cerebral si sexual, corespunzandu-le energia psihica si energia sexuala, intre care natura pare c-a facut cea mai mare investitie de energie si inteligenta. Un pol este raspunzator de adaptarea si orientarea la mediu, controlul si functionarea organismului, iar celalalt asigura rolul de conservare, prin functia de reproducere. Ambele energii formeaza o unitate functionala aflandu-se intr-un raport de determinare reciproca, fie amplificandu-se reciproc, fie epuizandu-se. 

Energia kundalini se uneste cu energia creierului care sustine inteligenta si intuitia, diminuandu-le foarte mult, deci avem doua alternative: ori le consumam banal intr-o activitate sexuala excesiva si prosteasca, ori sublimam acest potential material in energie kundalini si o transformi in energii mentale superioare. Marii creatori si cercetatori au fost in acelasi timp oameni care au stiut sa faca acest lucru, transformand actul sexual, actul de reproducere intr-un element sacru, intr-un lucru divin. Divinitatea este perfecta numai in nemanifestare, odata manifestata iti da placerea, dar langa placere e … durerea, iti da viata, dar langa fiecare leagan se deschide un mormant …